Prezentare Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucuresti:
În 1936 lua fiinţă la Bucureşti, în Parcul Herăstrău, unul din primele muzee etnografice în aer liber din România şi din lume: Muzeul Satului.
În anii ’30, în Europa existau doar două muzee în aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm (Suedia, 1891) şi Muzeul Bigdo din Lillehamer (Norvegia). În ţara noastră, la vremea respectivă îşi avea deschise porţile pentru public Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul „Hoia” de la Cluj, fondat în 1929 de către profesorul Romulus Vuia.
Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936 în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public cu o săptămână mai târziu, pe 17 mai 1936. În discursul inaugural profesorul D. Gusti sublinia că Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” este un muzeu original, care nu a fost creat după modelul muzeelor în aer liber existente la acea vreme în Europa, acestea fiind, dupa opinia lui, „prea etnografice” şi „în mare măsură romantice”. Noul muzeu trebuia „să placă nu numai ochiului, ci şi să înfăţişeze lucruri adevărate”, el fiind, în viziunea sa ” un muzeu sociologic al satului românesc de azi” , „un sat-muzeu”, sinteză a tuturor satelor din întreaga Românie. Totodată, după cum preciza Henry H. Stahl , muzeul urma să-şi exercite şi funcţia de principal mijloc „de acţiune al pedagogiei sociale”.
Odată cu Revoluţia din Decembrie 1989 Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” îşi recapătă individualitatea prin separarea de muzeul cu care fuzionase, actualul Muzeu al Ţăranului Român. Sunt regândite şi reconfigurate toate activităţile muzeului. În acest sens a fost elaborat un program sistematic de priorităţi legate atât de dezvoltarea patrimoniului şi acoperirea unor segmente tematice nereprezentate în expoziţia permanentă în aer liber şi în colecţii cât şi de o nouă orientare şi fundamentare a cercetării, care să asigure o bază ştiinţifică tuturor celorlalte activităţi ale muzeului, de iniţierea şi aplicarea unor proiecte coerente de pedagogie muzeală şi a unor forme interactive de comunicare cu publicul.