Prezentare Muzeul Apelor „Mihai Bacescu” din Falticeni:
Bun pedagog, cu dragoste faţă de mediul înconjurător, profesorul emerit Vasile Ciurea, întemeietorul (în 1914) primului muzeu din Fălticeni, a ştiut să transmită elevilor săi o parte din pasiunile sale – respectul pentru natură, pasiunea pentru a colecţiona piese rare, pe care apoi să le poată observa şi studia. Unul dintre elevii profesorului Vasile Ciurea a fost şi academicianul Mihai Băcescu, care nu l-a uitat niciodată pe cel care l-a iniţiat în tainele naturii, dar nu şi-a uitat nici locurile natale.
Astfel, la 17 august 1982, lua fiinţă la Fălticeni, în “semn de iubire şi recunoştinţă” profesorului Vasile Ciurea, Muzeul de Ştiinţe Naturale. “Muzeul este o încununare a activităţii mele de oceanolog – l-am înzestrat cu sute de animale, pe care le-am adus din cele trei oceane. Am vrut astfel să refac vechea colecţie de animale acvatice din vremea care mă leagă de profesorul Ciurea. El este conceput ca un muzeu fără pereche în lume, al apelor. Dar pentru a nu întîrzia bucuria de a dărui oamenilor un obiectiv deosebit, i-am spus muzeu de ştiinţe naturale. Însă structura şi exponatele, fac precizarea cuvenită, se află într-un muzeu al apelor”, spunea Mihai Băcescu. Într-adevăr, din 28 martie 1993, muzeul nu numai că poartă denumirea de “Muzeul Apelor”, dar a primit şi numele ctitorului său, Mihai Băcescu. Se împlinea astfel o dorinţă şi se definea un gest de aleasă gratitudine şi preţuire celui care şi-a închinat viaţa cercetării mediului acvatic şi a dat culturii fălticenene dimensiuni valorice perene.
Prin structura şi consistenţa de date ştiinţifice, muzeul se constituie într-o veritabilă lecţie de instrucţie şi educaţie, dar oferă şi multe piese de o valoare inestimabilă. Spre exemplu trăsurica executată de Leon Comnino şi expusă în 1937 în expoziţia universală de la Paris, impresionează şi reţine îndelung atenţia vizitatorului, prin măiestria execuţiei şi migala creatorului. Puţini poate ştiu că la executarea trăsuricii s-a lucrat timp de 35 de ani şi a fost folosit numai briceagul. Dar pentru că este vorba despre un muzeu al apelor, trebuie amintite istorie acvatică şi sala a uneltelor vechi de pescuit. Leasa, vîrşa, sacul de fund, etera, crîsnicul, volocul, ostia şi prostovolul amintesc de uneltele prohibite din zonele de şes, de deal şi de munte, alături de o barcă veche din lemn de salcie roşie, de peste trei sute de ani, monoxila, pe care o foloseau pescarii pe canalele Dunării, la Brăila. Academicianul Mihai Băcescu a dăruit muzeului peste 700 de exponate, bureţi de mare, sturioni, şerpi veninoşi, broaşte ţestoase, crocodili, alături de un însemnat număr de lucrări în din domeniile folclor, botanică, zoologie, ecologie terestră şi marină, muzeologie, toate prezentate în două săli.
Bucuria vizitatorilor, în special a celor tineri, se manifestă cînd ajung la partea vie a muzeului – acvariile. În cele 13 bazine cu o capacitate de peste 11.000 litri trăiesc numeroase specii de peşti indigeni şi exotici, broaşte ţestoase, scoici şi raci. Compartimentul dioramelor, reprezentat prin nouă ecosisteme, ne plimbă privirea de la rîul Moldova pînă la oceanul Atlantic. Zestrea muzeului este îmbogăţită şi cu un glob geografic, unic în lume prin faptul că redă la scară, alături de relieful uscatului, configuraţia reliefului subacvatic. Donat în 1986, globul geografic a fost executat cu măiestrie şi cu o exactitate milimetrică, pe parcursul a cinci ani şi jumătate de către profesorul de geografie Isaic Neculai, din Vadu Moldovei. Muzeul Apelor “Mihai Băcescu” din Fălticeni se prezintă ca o puternică personalitate ştiinţifică, un loc de maximă incandescenţă spirituală, deschis tuturor iubitorilor de cultură din ţară şi de peste hotare, un veritabil propagator al dragostei şi grijii pentru cea mai de seamă resursă a planetei – apa.
Galerie foto Muzeul Apelor „Mihai Bacescu” din Falticeni:
