Prezentare Casa Memoriala „G.H. Tattarescu” din Bucuresti:
Muzeul memorial Gh. Tattarescu este găzduit de casa în care a trăit şi creat timp de patru decenii cel care a fost, alături de Th. Aman, întemeietorul Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti.
Casa în care se află muzeul a fost cumpărată de pictor în 1855.
Declarată monument istoric, casa aminteşte de arhitectura vestitelor hanuri ale Bucureştiului de altădată, constituind un colţ caracteristic al vechiului oraş.
Colecţia aflată în muzeu cuprinde tablouri, schiţe, diplome şi medalii, albume şi cărţi de artă ce au aparţinut pictorului.
Gheorghe Tattarescu (1818, Focşani – 1894, Bucureşti) a studiat iniţial cu Nicolaie Teodorescu. S-a format la Roma, sub îndrumarea profesorilor de la Academia San Luca, în spiritul academismului italian şi executând copii după Rafael, Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni.
Tattarescu a participat la Revoluţia de la 1848.
A pictat portretele revoluţionarilor Gh. Magheru, Ştefan Golescu ş.a.m.d, aflaţi în exil, iar în 1851 portretul lui Nicolae Bălcescu (în trei replici aproape identice). Compoziţiile alegorice cu subiect revoluţionar (Renaşterea României, 1849) sau cu subiect patriotic (Unirea Principatelor, 1857) sunt inspirate din ideea eliberării naţionale. În 1860, însărcinat să întocmească un „Album naţional” al priveliştilor şi monumentelor istorice din tărâm are prilejul să se afirme şi ca peisagist, cu discrete accente romantice.
A pictat numeroase biserici în spirit neoclasic. În 1864 a infiinţat, împreună cu Th. Aman, Şcoala de arte frumoase de la Bucureşti, desfăşurând o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind şi directorul ei în anii 1891-1892.
Este autorul unor „Percepte şi studii folositoare asupra proporţiunilor corpului uman şi desemn după cei mai celebri pictori” (1865). O mare parte din lucrările sale se păstrează în „Casa memoriala Gh. Tattarescu”, înfiinţată în 1951 în fosta locuinţă a pictorului din Bucureşti.