Prezentare casa „Vasile Pogor” din Iasi:
Casa „Vasile Pogor” este sediul muzeului ce are ca obiect literatura română modernă şi contemporană dar cu precădere perioada marilor clasici, a societăţii literare „Junimea”. Clădirea a fost construită în 1850 de către vornicul Vasile Pogor, împreună cu soţia sa Zoe. Această dată este atestată printr-o piatră hexagonală găsită, după săpăturile efectuate în vederea restaurării, pe care se află inscripţia, cu caractere chirilice: „V.Pogor 1850 şi soţia sa Zoe”. Imobilul are un bogat şi lung istoric legat de viaţa culturală a Iaşului fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea oraşului, sediul Societăţii Literare Junimea (1863) şi al Revistei „Convorbiri literare” (1867). Dintre numele de răsunet care au frecventat cercul junimist amintim mai întâi pe cei cinci întemeietori: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, apoi Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, A.D.Xenopol, N. Gane ş.a.
Muzeul este inaugurat în 26 decembrie 1972. Clădirea destinată spaţiului muzeal este compusă din douăsprezece încăperi ale expoziţiei permanente şi o clădire anexă, inaugurată în 1994, care protejează intrarea în catacombele Casei „Pogor”, restaurate în perioada 1993-1994. Ele cuprind culoare cu ramificaţii pe două nivele (datând din secolele XVIII şi XIX). Aici funcţionează aşa numitul Club Cultural „Junimea”, locul ce găzduieşte multiple activităţi organizate de Muzeul Literaturii Române, Iaşi: conferinţe în cadrul serilor revistei „Dacia literară” (reeditată de Muzeul Literaturii Române, Iaşi), Cenaclul Literar „Junimea”, simpozioane, aniversări, comemorări ale personalităţilor culturale româneşti, întâlniri cu scriitori români sau străini, prezentări şi lansări de cărţi şi reviste literare, recitaluri de muzică, vernisaje de expoziţii de artă.
Vasile Pogor vinde imobilul şi parcul înconjurător Mariei Moruzzi Cuza, mama viitorului istoric Gh.I. Brătianu (fiul primului ministru I.I.C. Brătianu, înfăptuitorul Marii Uniri a Statelor Române după primul război mondial) şi discipol al lui N. Iorga. În perioada de după 1906 casa suferă unele modificări. După al doilea război mondial imobilul a fost folosit drept sediu pentru diverse instituţii apoi a suferit o nouă restaurare în vederea amenajării Muzeului de Literatură.
O primă secvenţă a muzeului se ocupă de personalitatea celor doi mari proprietari ai casei: Vasile Pogor, junimistul şi Gh. Brătianu istoric şi politician. Apoi continuă ilustrarea momentului de început al literaturii române moderne. Printre exponatele valoroase amintim: „Letopiseţul Ţării Moldovei” de Nicolae Costin în copia lui Al. Beldiman, 1825; „Heniada” de Voltaire în traducerea lui Vasile Pogor (vornicul), Bucureşti, 1838; „Gramatica” de I. Văcărescu, Viena, 1787; „Jucăria norocului” traducere de Lazăr Asachi (tatăl cărturarului Gh. Asachi) Iaşi, 1816.
Prezentarea perioadei paşoptiste şi unioniste, „Dacia Literară” (1840), personalităţi şi opere literare legate de gruparea din jurul revistei amintite. Exponate de valoare: C. Negruzzi, „Aprodul Purice”, Iaşi, 1837; „Maria Tudor” şi „Angelo, tiranul Padovei” de Victor Hugo, în traducerea lui C. Negruzzi, Iaşi, 1837; Almanah de învăţătură şi petrecere de M. Kogălniceanu, Iaşi, 1844; „Histoire de la Dacie, des Valaques Transdanubiens et de la Valachie”, M.Kogălniceanu, Berlin, 1854; „Letopiseţele Ţării Moldovei”, Iaşi, 1845-1852.
Societatea „Junimea”; momentul fondării, ” Prelecţiuni Populare”, Revista „Convorbiri literare”, scriitori junimişti, opere. Exponate de valoare: „Convorbiri literare”, an I, 1867-1868; „Critice” de T. Maiorescu, Bucureşti, 1874 (exemplarul a aparţinut junimistului Th. Burada); „Convorbiri literare” nr. 4/70, 5/76, 7/75, 7/78 (cu debuturile marilor junimişti Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici); Poezii, Mihai Eminescu (prima ediţie, Bucureşti, 1884).
Salonul „Junimea” reconstituie atmosfera „Junimii” din perioada întrunirilor în casa lui V. Pogor, între 1863-1885 şi expune obiecte originale de epocă ce au aparţinut junimiştilor: T. Maiorescu, Iacob Negruzzi, I.M. Melik, Nicolae Culianu, Duiliu Zamfirescu. De semnalat: tapiţerie, sec. XIX, lucrată la Viena, pian „Steinway”, oglindă de cristal, sec. XIX, aparţinând lui I.L. Caragiale.
Ultima secţiune a muzeului este dedicată literaturii române din Basarabia şi Bucovina, apoi celei contemporane, reprezentată iconografic, cu ediţii rare, manuscrise originale şi obiecte aparţinând scriitorilor.
Din anul 1994, clădirea muzeului se află în restaurare. Expoziţia permanentă va suferi o nouă reorganizare, iar muzeul a fost redat circuitului muzeal ieşean în cursul anului 1998.